ma uit pe geam... sunt in autobuz si astept sa vina statia la care trebuie sa cobor... ma uit pe geam si vad multimi de oameni grabiti, in ciuda faptului ca ora este inca cruda; vad masini aliniate in cozi interminabile la semafor precum produsele expuse spre cumparare pe rafturile unui magazin... ma uit la ei si ma intreb “ cine sunt ei? sau cum ii cheama ? si incotro asa de dimineata?”... da n-am timp sa-mi raspund la intrebari pentru ca se anunta statia urmatoare si ... trebuie sa cobor.
Usile se inchid, masina se indeparteaza... Inspir adanc din aerul iernatic si plec din statie grabit sa ajung din nou la confortabila caldura, din sala ce m-aspteapta, dar pentru o clipa ma opresc...abea acum realizez ca aburul ce se ridica nu-i un vis, ci roua diminetii, ca petele acelea rosiatice sunt nori umbriti de soarele ce-ncet se misca cu fiecare clipa tot mai aproape de asfintit...
Ma dezmortesc, trezit, abea acuma parca, la realitate si remarc inca o data... Doamne, ce natura minunata ai putut crea chiar si in mijlocul unei paduri asfaltice...
Ma uit la ceas, ora e inaintata deja si ma grabesc sa nu intarzii. Stiu unde sunt si ce am de facut si stiu si... cine sunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu