Traim doar din sperante ce nu mor niciodata
Si ne culcam mereu pe-a resemnarii ureche
Nadajduim sa fim ce-am fost candva, odata
Tineri si gloriosi, eroi fara pereche
Dorim o stralucire de piatra nestemata
Si lauda de seama primita de la cei din jur
Ca sa-ntregeasca iara mandria sfaramata
Si cu respect sa-nchida frumos acest contur.
Dar nu gandim nicicand ca viata e murdara
Ca basmele se spun doar cand suntem copii
Iar de nu lupti si sangeri, ajungi lasat pe-afara
Abandonat pe strada sau dupa ziduri gri.
Iubirea, dragostea si mila, virtuti de mult uitate
Ce semanate-au fost in noi pe cand eram doar prunci
s-au transformat in ura, nempliniri, rautate
sculptand in al nost’ suflet doar colturoase stanci
de unde pasiune, de unde bucurie,
de unde zambet larg si ochi inseninati?
in loc sa fim modele si oameni plini de viata
in loc sa fim noi insine, am fost robotizati.
02.10.2008
kMMy
